Revista Didactica Genesis

În situațiile de cooperare, ceilalți depind de succesul tău. În situațiile de concurență, ei speră ca tu să eșuezi

photo-1496902526517-c0f2cb8fdb6a

Practica obișnuită în România de câteva decenii (în școală, familie, societate) este cea individualistă. Școala actuală ne învață, implicit sau explicit: fiecare învață și se dezvoltă pentru binele propriu; ceilalți sunt concurenți, nu oportunități sau avantaje. Ideea centrală ar fi aceea că școala românească, încă tradițională, îi învață pe copii să fie individualiști.

Motivarea veche, dar și actuală, a școlarilor cu premiile de la sfârșitul anului, în care scopul este depășirea colegilor, implică rateurile educative. Însă, adeseori tocmai foștii repetenți ajung mai târziu să dețină putere financiară, socială etc., deci ei nu erau lipsiți de inteligență, ci doar victimele unui sistem pedagogic greșit. Individualismul are două fațete. Una este accepțiunea anglo-saxonă a valorii liberale, care încurajează afirmarea, creativitatea și calitățile individului, individ care își urmărește interesele în mod liber, independent și în competiție (bine reglementată) cu ceilalți, ajungând ca suma activităților individuale să creeze prosperitatea întregii societăți. Cealaltă fațetă implică o lipsă evidentă de sistematizare, organizare sau etică, în care fiecare face ce dorește, într-o competiție în care regulile nu există sau nu se respectă. Dacă în primul caz putem vorbi despre un mediu favorabil dezvoltării calităților umane ale fiecărui individ și se asigură progresul societății în ansamblu, în a doua variantă e vorba de trăsături necizelate, aproape instinctuale, care transformă societatea respectivă într-un haos.

În situațiile de cooperare, ceilalți depind de succesul tău. În situațiile de concurență, ei speră ca tu să eșuezi. Persoanele care au crescut și s-au dezvoltat în sisteme tradiționale de învățământ au concepții marcant individualiste, în care solidaritatea sau chiar ideea de comunitate sunt foarte rare și arborate numai de formă sau ca să mascheze interese cât se poate de personale. Tendința oamenilor de a nu se asocia rezultă din faptul că nu au cultura aceasta. Le este greu să înțeleagă că nu e nicio rușine să faci ceva voluntar, să ajuți pe cineva fără ca acesta să-ți dea ceva în schimb. În aceste condiții este imperioasă schimbarea mentalității generatiilor care vor veni, mentalitatea elevilor noștri, prin introducerea factorilor care generează abilități de viață normală și prosperă, iar cea mai importantă și simplă modalitate este lucrul în echipă, urmat de spiritul de echipă.

Este știut faptul că performanța echipei este superioară sumei performanțelor membrilor ei, deoarece o echipă: are o capacitate mai mare de a rezolva eficient problemele complexe care necesită opinii și cunoștințe diferite; se orientează spre anumite obiective mai repede decât o poate face organizația în ansamblu; își poate stabili mai rapid o viziune și un scop propriu; valorifică mai eficient resursele personale de care dispun membrii; e un mediu de învățare excelent; oferă membrilor ei posibilități mai bune de a-și dezvolta capacitățile personale; poate fi ușor formată, dizolvată, reorganizată și redimensionată; cultivă loialitatea, funcționând după principiul „toți pentru unul și unul pentru toți” și poate controla bine comportamentul membrilor săi prin norme proprii (presiunea grupului), favorizând delegarea sarcinilor.

Un aspect esențial al formării spiritului de echipă, al solidarității și responsabilității este accesul tuturor membrilor la un volum cât mai mare de informații pertinente despre activitatea echipei și a organizației din care ea face parte. Persoanele bine informate iau decizii bune și își asumă responsabilitatea pentru ceea ce fac. Informațiile care se difuzează in cadrul echipei trebuie să fie unele potrivite, date la momentul potrivit, iar membrii echipei trebuie să le prețuiască și să nu le risipească. Crearea unui colectiv de elevi în care să predomine spiritul de echipă ar trebui să înceapă încă din prima zi de școală. Cel mai important lucru pe care un profesor îl poate face în prima săptămână de școală este să stabilească o atmosferă caldă și de susținere în sala de clasă. Este datoria fiecărui profesor să construiască o atmosferă de încredere, în care elevii se pot simți liberi să facă ce vor, fără să se teamă de ironiile sau chiar de râsetele colegilor de clasă. În același timp, trebuie să stabilim așteptări clare pentru un comportament acceptabil, încă de la început.

Există multe modalități de a atinge aceste obiective, unele dintre cele mai importante fiind acela de a se realiza un management bun al clasei și să se construiască spiritul de echipă. Un foarte important factor pentru formarea spiritului de echipă este felul în care sunt așezați elevii în echipe de învățare care cooperează.

Spiritul de echipă poate face sau poate sparge o echipă. Colegii de echipă care au spirit de echipă sunt mai capabili să colaboreze și să atingă obiectivele echipei. Ei sunt, de asemenea, mult mai mulțumiți de activitățile lor de echipă. John Wood, fost antrenor de baschet la UCLA, a declarat: "Spiritul de echipă înseamnă că sunteți dispus să sacrificați considerațiile personale pentru bunăstarea tuturor, ceea ce definește un jucător într-o echipă". Există anumite abilități ale membrilor echipei care servesc ca exemple bune pentru întreaga echipă.

Un concept central, atunci când vorbim despre o echipă, este cooperarea. Cooperarea înseamnă ca membrii echipei să lucreze împreună, pentru binele acesteia. Cooperarea este o abilitate pe care membrii echipei o pot dezvolta exersând. De exemplu, jucătorii de volei sau fotbal trebuie să practice trecerea mingii de la unul la celălalt în diferite situații. Eficiența echipei este direct legată de cooperarea membrilor săi. Să acționezi în mod cooperant este o modalitate bună de a-ți arăta spiritul de echipă, iar acest lucru contribuie la succesul general al echipei.

Membrii echipei trebuie să își îndeplinească sarcinile depunând un efort mai mare decât dacă ar fi făcut-o pentru un scop individual. Starea motivațională arată spiritul de echipă, deoarece relevă că se dorește ca echipa să se descurce bine. Aceasta include motivația de a oferi cele mai bune rezultate în orice situație: în competiție, precum și în afara activităților de echipă. De exemplu, unul dintre membrii echipei poate arăta spirit de echipă prin faptul că este motivat să exerseze și în afara activității acesteia, pentru a-și perfecta deprinderile, abilitățile, cunoștințele.

Respectul pentru ceilalți membri ai echipei este o necesitate. Respectul față de colegi poate fi arătat, tratându-i pe toți în mod corect și în mod egal. Colegii de echipă se respectă reciproc, permițând tuturor să participe. Respectarea colegilor de echipă îi ține pe toți într-o stare bună și încurajează spiritul general al echipei. De exemplu, elevii își pot arăta spiritul de echipă prin respect, prin încurajarea altor membri ai echipei.

Spiritul de echipă într-o școală se identifică și cu atitudinea pe care elevii și profesorii o au față de școală, precum și cu atitudinea față de ceilalți în clasă și în afara acesteia. Acesta ar fi, de fapt, spiritul școlii. Atunci când spiritul școlar pozitiv este promovat, elevii sunt motivați să lucreze mai mult și să obțină rezultate academice mai bune.

Spiritul școlii este un element nevăzut în atmosfera de zi cu zi a acesteia. Tonul său este stabilit de către director, profesori, alți angajați și elevi. Când toți lucrează împreună pentru a atinge obiective generale, cum ar fi creșterea performanțelor școlare ale unor elevi cu dificultăți de învățare, spiritul de echipă al școlii este ridicat. Pentru a atinge acest scop, uneori, semnele distinctive ale școlii și bannerele care conțin slogane de întărire a moralului sunt afișate de diferite grupuri sau clase.

Un accent deosebit este pus pe spiritul școlii, în anumite perioade sau la anumite evenimente, cum ar fi Festivalul sportiv al școlilor. Spiritul de echipă este construit treptat, până când atinge un maximum în competițiile de la sfârșitul săptămânii. Prin evenimente care includ întregul colectiv de elevi și profesori, spiritul școlii este folosit pentru a ajuta echipa să ajungă la victorie.

 

Elevii tind să se comporte mai bine în clasă dacă școala lor are un spirit pozitiv în ceea ce privește susținerea specială a preocupărilor academice. Ei sunt, de obicei, motivați să lucreze din greu pentru un scop, cum ar fi cea mai bună expoziție de inventică, cea mai bună revistă școlară etc. În general, rezultatele ar trebui să se îmbunătățească atunci când spiritul de echipă, în mediul școlar, este folosit ca mijloc de a aprecia și încuraja elevii.

Transpusă în viața școlară, formarea spiritului de echipă înseamnă șansa și obligația să schimbăm în bine viziunea elevilor și să le oferim soluții simple, eficiente, de a trăi în concordanță cu ei și cu ceilalți, iar spiritul de echipă este începutul gândirii pozitive.

  • Unsplash
Rate this blog entry:
Câte ceva despre sinele motivațional
Considerații asupra câtorva tehnici de lucru speci...