Revista Didactica Genesis

Cum poți forma spiritul de echipă la copii, dacă nu prin exemplul personal?

DSC_0525

Ca de obicei, cel mai ușor îmi este să scriu despre experiența personală și, slavă Domnului, experiența mea personală și profesională din ultimii patru ani a fost una bogată și frumoasă, slujindu-mi drept sursă de inspirație și de data aceasta, când tema articolului este „Spiritul de echipă”. Așadar, e vorba despre o poveste adevărată.

Îmi face o reală plăcere să împărtășesc experiența trăită de mine în echipa Genesis, alături de colegii cu care am lucrat la diferite proiecte, dar mai ales să vorbesc despre spiritul de echipă și despre colaborarea de care am avut parte de când am preluat o nouă generație de copii, septembrie 2013, alături de colegul meu de la clasa paralelă, Cosmin Tuduran.

  Am depășit împreună, din septembrie 2013 până în iunie 2017, o perioadă de tranziție în învățământul românesc, de căutare a unor modalități de a răspunde cât mai bine schimbărilor de la nivelul societății și a personalității copiilor, perioadă în care Ministerul Educației a propus o programă nouă, dar nu a gestionat deloc bine resursele materiale, lăsându-i pe copii la fiecare început de an școlar fără manuale sau auxiliare școlare sau softuri didactice și îngreunând astfel sarcina profesorilor. Purtând povara sincopelor și bâlbâielilor celor din minister, la fiecare început de an școlar, în care situația era aproape aceeași, m-am considerat norocoasă că am avut cu cine să mă sfătuiesc și cu cine să conturez o traiectorie personalizată de abordare profesională a activității didactice pe care urma să o desfășurăm.

În toți cei 4 ani am format o echipă, am colaborat, m-am consultat, am acționat împreună, am organizat evenimente școlare și extrașcolare, am reprezentat școala în cadrul unui cerc pedagogic la nivelul sectorului 1, București, prezentând împreună rezultatele muncii de echipă, atât ale noastre, cât și ale copiilor.

Îmi amintesc cu plăcere despre Serbarea abecedarului pe care am realizat-o împreună, antrenându-i pe copiii ambelor clase în pregătirea unui eveniment desfășurat la scenă deschisă. Am experimentat cu Cosmin predarea în echipă - team teaching - în numeroase momente ale activității noastre: tabere de matematică, ore de muzică și mișcare, ore de joc și mișcare. De asemenea, am organizat împreună tabere școlare, odată fiind ghid Cosmin, în zona lui natală, Hunedoara, altă dată fiind eu ghid, în ținuturile Moldovei.

Un valoros sprijin a fost pentru mine îndemânarea lui Cosmin în domeniul IT, unde eu mă simțem nesigură, el găsind cu mai multă ușurință site-uri cu jocuri didactice sau alte materiale interactive pentru activitățile noastre, în timp ce eu preluam sarcinile ce presupuneau mai multă rigurozitate, organizare. Ne-am împărtășit unul altuia materialele pe care le-am lucrat fiecare, ne-am ajutat reciproc, ne-am ușurat astfel munca și am reușit să compensăm alte dificultăți.

La început a fost o relație obișnuită dintre colegi, poate puțin rezervată. Treptat, însă, am descoperit că aveam idei asemănătore, că fiecare avea abilități cu care ne completam reciproc, am avut încredere unul în celălalt, am comunicat deschis, sincer, am format o echipă puternică, bazată pe respect reciproc și profesionalism. Acum, îndrăznesc să cred că suntem mai mult decât niște colegi, suntem chiar coechipieri, de ce nu, prieteni.

Și astfel, cu muncă, seriozitate, încredere, colaborare, dar și cu umor, activitățile noastre au fost mai ușor de realizat, cu rezultate mai bune și cu satisfacții pe măsură. Lucrul în echipă m-a ajutat să cunosc mai bine omul cu care lucrez, să combat oboseala, monotonia și a fost pentru mine un factor motivant care mi-a adus multe satisfacții.

Am încheiat cei 4 ani în aceeași manieră elegantă, prin organizarea unui banchet la care am lucrat, ca de obicei, împreună și la sfârșitul căruia am profitat de ocazie să-i mulțumesc lui Cosmin încă o dată pentru tot sprijinul și colaborarea de care am avut parte în tot acest timp. A fost totodată un bun prilej de a le oferi elevilor un exemplu pozitiv pentru ceea ce se numește „spirit de echipă”, o valoare tot mai apreciată în piața muncii și o condiție cerută de mai toate marile companii. Prin exemplul personal am dorit să transmit elevilor că munca în echipă este mai ușoară, reduce efortul personal, face economie de timp, consolidează relațiile interumane, iar rezultatele pot fi mai valoroase fiind un cumul de idei originale. Și cum poți oare să vorbești despre spiritul de echipă sau să formezi spiritul de echipă unui colectiv de elevi, dacă nu reușești tu, ca adult, să probezi cu succes această experiență?

A-i deprinde pe copii cu lucrul în echipă nu este ușor, ei au nevoie în permanență de sprijin din partea adultului, pentru a-i asculta pe ceilalți, pentru a se obișnui să țină cont de părerile altora, pentru a împărți lucrurile, sarcinile, responsabilitățile, pentru a descoperi la ce se pricepe fiecare. De asemenea, pentru început, e bine ca profesorul să participe la negocierile dintre copii, la distribuirea sarcinilor care să fie corespunzătoare abilităților fiecăruia, să fie atent la menținerea unui climat armonios, fără jigniri, să existe cooperare, toleranță, respect reciproc. Pentru ca fiecare membru al echipei să aibă satisfacții, lucrul în echipă trebuie să fie pe proiecte care să aibă strânsă legătură cu interesele copiilor, iar aprecierile profesorului să vizeze produsul final, modalitatea de lucru, modul de cooperare și nu aprecieri pozitive pentu unii și negative pentru alții.

Lucrul în echipă, deși e mai dificil de manageriat, are beneficii uriașe pe plan social și pe termen lung, contribuind la dezvoltarea unor abilități sociale de mare folos în viață, precum: încrederea, răbdarea, responsabilitatea, comunicarea, cooperarea. Un copil antrenat să lucreze în echipă cu colegii își formează o stimă de sine sănătoasă, își poate susține ideile, poate accepta ideile celorlalți, cere ajutor când întâmpină o dificultate, va putea spune fără nicio problemă „nu știu”.

Așadar, fiind conștienți de toate aceste plusuri pe care le oferă lucrul în echipă, merită să facem eforturi penru a organiza cât mai des activități de grup pentru armonizarea întregului colectiv, dar și pentru valorificarea fiecăruia în parte.

  • Cosmin Tuduran
Rate this blog entry:
Spiritul de echipă – sursa viitoarelor abilități d...
Rolul profesorului în cooperarea dintre elevi, în ...