Revista Didactica Genesis

Despre succesul unui dascăl

girl
Aducând în discuție ceea ce am putea numi ”cea mai mare realizare din cariera de profesor”,  cred că unui dascăl îi este foarte greu să facă o nominalizare.  De pildă, în fața acestei provocări, mie mi se derulează în minte imagini atât cu foștii, cât și cu actualii mei elevi și trăiesc o panică față de ideea că aș putea omite pe cineva. Nu este o infatuare, ci dragul pe care-l am față de fiecare elev, este mulțumirea mea pentru inocența și stropul de jovialitate a vârstei, pe care fiecare copil mi le oferă după puterile sale, făcându-mă să păstrez mai vie decât alți adulți, ceea ce numim cu toții „vârsta de aur” - copilăria. Un dascăl rămâne tânăr prin voioșia, puritatea și căldura elevilor săi. Ce oferă dascălul la schimb? Oferă ansamblul de noțiuni, valori și atitudini pentru care este specializat. Oferă o parte din căldura, înțelegerea, toleranța și...
Continue reading

  • Pixabay
Rate this blog entry:
292 Hits

Despre adevăr

alina-ncolae
Una dintre valorile fundamentale ale vieții este adevărul. Regăsindu-se în toate sferele existențiale, este firesc să constituie și nucleul unui demers didactic. Expresia adevărului în cadrul școlii îmbracă mai multe forme. Dascălul trebuie să prezinte informații, concepte, valori și atitudini corecte, pe de o parte, iar pe de altă parte, trebuie să realizeze evaluarea astfel încât să reflecte măsura în care elevii și-au însușit și au înțeles noțiunile predate. De aceea, succesul activității didactice depinde nu numai de modalitățile de predare, ci și de modul în care profesorul îi transmite elevului nivelul de achiziții dovedit în urma evaluării și pașii pe care acesta trebuie să-i urmeze pentru a-și depăși nivelul atins. Evaluarea exprimată arid prin note, este unul dintre neajunsurile sistemului de învățământ. Dascălul se află uneori în fața unor elevi excepționali, care-și dovedesc inteligența, creativitatea, ingeniozitatea în multe și diverse situații și este aproape constrâns să-i demoralizeze cu o...
Continue reading

  • Unsplash
Rate this blog entry:
277 Hits

Metode active în predarea limbii și literaturii române

school
​ Discursul despre reforma școlii actuale se referă, în special, la înnoirea și ameliorarea permanentă a ofertei de învățare, pe care sistemul o propune elevului. În acest sens, scopul studierii limbii și literaturii române în perioada școlarității obligatorii este acela de a forma, progresiv, un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de ba...
Continue reading
Rate this blog entry:
1444 Hits

Cea mai importantă lecție

DSC_0389
Lecția este calea de acces spre mintea și inima unui copil, este prilejul dascălului de a sădi valorile vieții, de a construi fundamentul academic ce va transforma sfiala unui copil în puterea unui adult. Literatura de specialitate definește lecția ca formă de bază a organizării muncii instructiv-educative,  ce presupune activitatea elevilor sub îndrumarea profesorului în vederea asimilării cunoștințelor și formării deprinderilor prevăzute de o temă din programa școlară, într-un timp determinat. Lecția frumoasă este aceea care aduce sclipiri în ochii copiilor, zâmbet și dinamism, este experiența în urma căreia toți participanții devin mai bogați. Profesorul de limba și literatura română are privilegiul de a vorbi despre emoții, sentimente, atitudini în cadrul orelor de literatură și despre raționamente și norme din perspectiva gramaticii, folosind astfel cheile esențiale ale cunoașterii. O lecție de gramatică este cu ușurință mai dinamică  - presupune dobândirea unor cunoștințe cu aplicabilitate imediată(exprimarea corectă antrenată prin exerciții), urmând...
Continue reading

  • Cosmin Tuduran
Rate this blog entry:
326 Hits

Când lucrul cu ceilalți îți pune în evidență calitățile

teamwork
Fiecare copil are ”darul” său, particularitatea ce-i subliniază unicitatea. Dascălul, prin competențele sale și prin mijloacele didactice de care dispune, are menirea de a-i descoperi și de a-i dezvolta potențialul, iar spectacolul calităților este fascinant când se evidențiază prin activități în echipă.     Echipa poate fi o expresie a perfecțiunii, dacă elevul are de îndeplinit o sarcină ce evidențiază ceea ce știe el cel mai bine să facă. Lucrul în echipă îl animă, îi dă mai multă libertate de exprimare știind că va răspunde de acel segment la care excelează.     Modalitatea de a lucra în echipă are avantaje majore: elevul învață să colaboreze, să-și exprime o idee, să susțină cu  argumente ceea ce afirmă, să fie receptiv la opiniile celorlalți, să admită o idee mai bună decât a lui, să respecte munca celorlalți, să lucreze la succesul echipei. Astfel, în urma unei activități în echipă, elevul a...
Continue reading

  • Pixabay
Rate this blog entry:
287 Hits

Influențe asupra romanului românesc interbelic

Unii romancieri interbelici au fost influențați fie de Proust, fie de Gide, influențe care se reflectă în operele acestora, însă vom urmări cu deosebire modelul proustian: Anton HOLBAN, cel mai proustian prozator interbelic Romanul ,, Ioana ”(1934) aduce în prim-plan o experiență personală, preponderent subiectivă și inteligentă. Domină trăirile intime, nevoia de autenticitate, nevoia și obsesia pentru adevăr. Am analizat structura personajului feminin Ioana . Femeia este înfățișată mai mult din perspectiva ego-ului masculin, deci portretul ei rămâne parțial proiectiv, completat și cu intervenții intermitente ale acesteia în spațiul narațiunii sau prin replici, fie acide, fie condescendente. Ioana este simbolul eternului feminin, pe care naratorul (personajul masculin Sandu) îl definește detaliat și analitic. Metoda narativă proustiană se dezvăluie pregnant și în fragmentarea textuală, în redarea narativă a unor întâmplări semnificative din viața celor doi tineri. Trecutul există, el trebuie refăcut din cuvinte, gesturi și situații.   Camil PETRESCU, un romancier...
Continue reading
Rate this blog entry:
248 Hits

Proustianismul în literatura română feminină interbelică

Marcel_Proust_1900-2
Opera lui Marcel Proust a constituit un centru de interes timpuriu pentru români, încă de prin 1920, Mihai Ralea fiind primul exeget care a scris o cronică (,, Scrisori din Paris ”) despre scriitorul francez, pe care a publicat-o în revista ,,Viața românească”, remarcând noutatea modelului și stilului proustian. Este interesant faptul că romanul interbelic, prin câțiva scriitori cunoscuți, ajunge la o desprindere de tiparele vechi prin noi formule narative, cea mai reprezentativă fiind, pentru perioada aceasta, modelul narativ întâlnit în romanul lui M. Proust. Ceea ce descoperim în romanele românești raportabile la metoda narativă proustiană este un alt mod de a imagina, de a medita și de a gândi, o percepție nouă a lumii exterioare și mai ales interioare. Creația lui M. Proust se înscrie într-un model incipient, de ,,prag” al literaturii moderne interbelice, în efortul de a dilua timpul și spațiul, de a transforma cronologia și de a-i...
Continue reading

  • Wikipedia
Rate this blog entry:
777 Hits

Inteligența emoțională

klee-1949981_carusel
Pornind de la conceptul inteligențelor multiple, introdus de H. Gardner în literatura de specialitate, putem discuta azi despre inteligența emoțională( IE). Ca dascăl, observ în cadrul fiecărei ore de curs, manifestarea diferită a elevilor în funcție de emoțiile pe care le trăiesc, în raport cu relațiile profesor-elev, elev-elev, elev-părinte, dar și față de pragul de dificultate al sarcinilor de lucru pe care le primesc. Inteligența emoțională se manifestă prin capacitatea fiecăruia de a-și gestiona trăirile, de a-și învinge teama, de a manifesta curajul de a cerceta. În egală măsură, reflectă voința de a lucra, chiar și în mod  repetat, până la obținerea unui  rezultat dorit și , totodată, reprezintă puterea de a spune :”Eu nu am înțeles!”/”Asta era?! M-am prins!” . Chipul copilului, expresia feței, privirea, poziția corpului, tonul și debitul său verbal sunt elemente ce transmit emoția pe care un dascăl trebuie să știe a o citi. În relația...
Continue reading

  • Pixabay
Rate this blog entry:
317 Hits

Ce se întâmplă atunci când elevii sunt sub medie, depășesc media sau sunt supradotați

pexels-photo-261895
Credem că un demers psihopedagogic la temă ar trebui să înceapă cu aserțiunea lui V. Pavelcu, care afirma în lucrarea ,,Invitație la cunoașterea de sine” apărută în 1970, că ,,fiecare om , în același timp, seamănă cu toți, seamănă cu unii și nu seamănă cu nimeni”. De aici putem deduce un fapt evident: acțiunea educațională începe, se direcționează și se concentrează întotdeauna asupra unui subiect concret, mereu altul, unic în felul său. Acest fapt se întâmplă atunci când distingem, la fiecare individ în parte, trăsături general-umane, trăsături tipice și trăsături individuale, care se sintetizează în personalitatea unui om, personalitate care-l face pe acesta unic și nerepetabil. Când analizăm un individ, îl percepem atât ca subiect al unei activități desfășurate, cât și ca personalitate. Atunci când subiectul nostru este elevul, în mod categoric îl percepem ca receptor, acesta fiind rezultatul intersecției mai multor factori determinanți: genetici, sociali, structurali, culturali și psihici....
Continue reading

  • Pexels
Rate this blog entry:
214 Hits

Satul lui Creangă în viziunea marilor critici români. Folclor și esoterism ?

DSC_0314
Modalitatea omenirii de a-și explica, fenomenologic lumea, magia urmărea supunerea forțelor naturii; revărsarea în mituri a acestor manifestări, este explicabilă, numai treptele culturale pe care s-au aflat diferitele populații au fost diferite (mituri biblice, babilonice, aztece, incașe, etc.). aici, trebuie să constatăm că, mytos-ul autohton traco-geto-dac, pe vremea lui Ion Creangă, avea un spațiu mult mai cuprinzător; așa s-au păstrat în folclor vechile formule esoterice de inițiere, precum și riturile și practicile magice. Altădată, ele aveau funcția lor inițiatică, mitică sau magică, dar cu vremea, datorită progresului și culturii, ele au “eșuat” în depozitele folclorice. Încercările la care era supus neofitul, diferitele semne și formule cristalizate, riturile de purificare, invocările, simbolurile, ceremoniile, misterele religioase, etc., care însoțesc toate actele vieții arhaice, au fost păstrate și purtate de către o generație la alta. Au intervenit însă, cum era și firesc, devalorizarea și degradarea lor. Așa se face că aflăm la Ion...
Continue reading

  • Cosmin Tuduran
Rate this blog entry:
326 Hits

Satul lui Creangă în viziunea marilor critici români. Oralitatea în opera lui Creangă

DSC_0296
Pentru a ilustra  oralitatea artei lui Creangă, analizei se impun mai întâi formele graiului viu: Ș-apoi dă, Doamne, bine; și vorba aceea; hăt bine; ei ei, ce-i de făcut?; scurt și cuprinzător; haidem; de voie, de nevoie; etc ., apoi numeroasele onomatopee: hârștie; hai, hai! hai hai!; zvărr, huștiuluc!; zbâr; durai-vurai; teleap – teleap; horp, etc. , rimele și asonanțele strecurate în expunere, foarte numeroase în povestea lui Harap – Alb: toate-mi mergeau după plac, fără leac de supărare; nu-i după cum gândește omul, ci-i după cum vrea Domonul; când sunt zile și noroc, treci prin apă și prin foc; vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primar cu Chiorâlă, nepot de sură cu Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă; parcă-i un boț-Chilimboț boțit, în frunte cu un ochi, numai să nu-i fie de deochi. Prin astfel de mijloace, Creangă restituie povestirea funcțiunii ei estetice primitive, care...
Continue reading

  • Cosmin Tuduran
Rate this blog entry:
334 Hits

Satul lui Creangă în viziunea marilor critici români. Cuvintele și muzica Amintirilor

DSC_0314
Zestrea estetică a lui Ion Creangă nu vine pe filiera directă a cărturăriei sale de pe școlile de catiheți ori de pe la Socola, ci vine pe o cale indirectă, populară, pe care s-au modelat și s-au rotunjit împrumuturile milenare de exprimare și de selectare. Ion Creangă a luat de la popor, dar să nu se uite că el este “faurul asudat” și că mai puteau lua și alții tot ca el, și-au luat, dar n-au fost în stare să creeze capodopere. Textura operei sale este astfel de origine folclorică populară cu toate caracteristicile sale, inclusiv cele paremiologice cu izvoare subterane arhaice, între care sunt și cele din Parimei, Psaltire, Ceaslov etc., dar și de origine cultă, cuprinzând multe din cunoștințele câstigate ale scriitorului învățând pe la “cele școli”. Asemenea cunoștințe etalează Ion Creangă în povestirea Popa Duhu, culminând cu “antifoanele bețivilor”, indicând și glasul al patrulea. Dar acestea sunt...
Continue reading

  • Cosmin Tuduran
Rate this blog entry:
350 Hits

Satul lui Creangă în viziunea marilor critici români. Sensul umorului

DSC_0292
“Opera lui Creangă, ieșită din cea mai irecuzabilă matrice populară, contaminant și mai cu seamă eliberator optimistă, învață pe oameni îndeosebi dragostea de viață chiar sub forme de care putem râde. Creangă râde din toată inima, dar dintr-o inimă bună, largă și îngăduitoare, râde de semeni, de ființe care îi seamănă lui însuși și râde de sine, cum ar râde de oricine altul. “Satira” lui dezvălui condiția omului, de care nu omul e vinovat, fiind de aceea demn de iubit și de salvat. Mijlocul lui Creangă de a-și salva semenii se numește “umor” și el a preluat acest mijloc direct din mâinile crăpate de muncă ale poporului român, ale acestui popor care se elibera în spirit de ceea ce nu se putea elibera astfel. Povestitorul nostru nu crede în vinovăția oamenilo de care râde, cum cred toți autorii satirici. Originalitatea lui cea mai adâncă, venită de lângă o filozofie care...
Continue reading

  • Cosmin Tuduran
Rate this blog entry:
347 Hits

Satul lui Creangă în viziunea marilor critici români. Realismul lui Creangă

DSC_0314
Despre Soacra cu trei nurori , G.Călinescu spune: “era ca mai toate poveștile de mai târziu ale lui Creangă, o nuvelă din viața de țară .” [1] Coordonata esențială a acestei vieți este însăși puterea ei. “Puterea aceasta de viață”, afirmă Nicolae Iorga, “a dus-o în convingerile ca și în scrierile lui. El, nepotul vornicului din Pipirig, al acelui David care l-a dus întâi la școală, unde era să-și deschidă mintea, fără să-și “corchezească” limba, țeranul din Humulești, a fost totdeauna cu inima între cei care-l văzuseră crescând, de atuncea când copil bălan, însenina, cum zicea el, cerul cu un zâmbet de-al lui. Deprins să vorbească în pilde, el a luat apărarea fraților lui de muncă în două nuvele, cei doi Ion Roată, în care se simte o inimă care, ca a lui Dostoievski, înțelege pe cei umiliți și apăsați și care sângeră de suferințele lor. Prin gura țeranului de...
Continue reading

  • Cosmin Tuduran
Rate this blog entry:
332 Hits

Satul lui Creangă în viziunea marilor critici români. Satul - personajul central al literaturii naționale

DSC_0296
Situația de a-l caracteriza dintr-o singură perspectivă (scriitor “popular” sau “cult”), a dus mai ales la procesul de degradare al celor doua formule. Ideea de “scriitor popular”, pierzându-și pentru câțiva critici semnificația  întreagă de viziune homeristică, fără de care nu există, a ajuns să indice exclusiv pe scriitorii rudimentari, de nivel țărănesc.” [1] Cu toată bunăvoința unora de a-l defini pe Ion Creangă drept “scriitor poporal”, acest calificativ cu o circulație malignă în biografia scriitorului nu se poate susține cu semnificația unui “culegător popular”, ci doar cu o explicație în sensul recunoașterii “popularității operei sale”. Scriitorul nu poate fi desprins de folclor, fiindcă el se folosește de folclor ca de un mijloc pentru crearea lumii sale, dar nu poate fi identificat cu un folclorist. Creangă a avut o formație folclorică încă din copilăria sa. [2] Asemenea formație pot avea mulți copii de țărani, trăind și ascultând poveștile, snoavele, proverbele, ghicitorile...
Continue reading

  • Cosmin Tuduran
Rate this blog entry:
342 Hits